Ma plimb in plumb

Ma plimb usor dar mor de dor
In amintiri sarut si mor
Atat de simplu am sa zbor
Din amintiri eu tot cobor
Ma plimb usor ...dar nu mai mor
Iar stele plumburi se tot cobor
Doar poze simple ma inconjor
Dar nu mai mor azi pot sa zbor
Ma plimb usor ..dar pot sa zbor
Sunt o stafie-n cerul tau
Zambesc acum fara sa vreau
Iubesc acum fara sa stiu
Ma plimb usor si tu doar stii
Ca pot sa mor fara sa stii
@ Adrian Diameascu

ALBASTRA IUBIRE

Inima albastra , ce inclestezi iubire
Sa nu cedezi iubirea intr-o alba despartire
Nori plumburi trec prin venin
Ploi de lacrimi curg din senin

Poate-ai sa vi ,poate-ai sa pleci
Oricum le legi intr-o iubire
Inima albastra nu vreau despartire
     Toate vin,toate vin

Inama albastra cu singe plumburiu
Sub tulburea gandire ,toate vin
Un gand nu vrea sa plece
E gandul de iubire ,e inima albastra
Ce nu vrea agonie
Din gandul meu ca o nepasta
Nu veau acum sa cred in inima albasta
Sa mor as-i vrea acum sa mor
Tradat de fericire asa cum n-am facut amor
DE O ALBASTRA IUBIRE
Toate vin , toate vin






                                                                                                                           @ Adrian Diamescu

Ochii verzi

Iubeste ochii verzi
Si mangaie-i cand vezi
Ca-s luminosi ca luna.
Admira ochii verzi
Si spune-le povesti
Cand te privesc cu dor.
Nu crede ochii verzi
Cand licariri de foc
Si negru far`noroc
Se joaca`n ei.
Cand lacrimi reci ca marea
Aluneca din verde
Saruta-i bland pe pleoape
Si ploaia se va pierde.
Dar fugi cand vezi ca ochii
Mai verzi decat smaraldul
Te-ngheata din privire,
Iti zguduie suflarea.
Caci ochii verzi sunt blanzi,sunt buni si credinciosi
Dar nu-i trada nicicum,
...devin alunecosi
.





                                                                                                 @ Adrian Diamescu

Cantec de ploaie

Ploaia aluneca pe acoperise
Ploaia a-mi spune gaduri stelare
Ploaia a-mi aluneca in balti de amintiri
Ploaia se scurge in stropi marunti de amintiri

Ploaia a-mi suna a stropii de stele
Voi face o prelata a linisti mele
Chiar de se intuneca ,chiar daca ma doare
Mai am in mana o ploaie amara

Ploaia a-mi spune ,ma striga odaia
Si strig o data si ploi de stele
Fac o prelata linisti mele
Ploaia aduce, mii de stele

Ploaia strapunge inimi stinghere
Apa adanca a inimile mele
Tulburatoare ploaie cu vise piezise

Despart o zare ,o zare de alta
Pe acoperise o ploaie amara
Derpart spre zare gandurile mele
Si strig o data si ploi de stele





                                                                                                                             @Adrian Diamescu

Sunt singur nimic de spus .Viata mea se imparte acum in mai multe directi , fie ca aleg un drum sau altul orice directie pare nesigura .
    Pasescc oricum zi de zi pe teritori necunoscute si ma intreb uneori daca tot ceea ce fac  e mereu ce am-i doresc si daca ceea ce realizez e mereu ceea ce am-i trebuie de ceea ma intreb uneori "cam ce ne trebuie defapt?"
.La aceasta intrebare sincer pot veni multe raspunsuri unele mai convingatoare ca altele dar sincer vorbind cu toate astea nici un raspuns nu se plieste si nu se aseaza corect pe sufletul si nevoile noaste de aceea trebuie mereu sa ne creem propriul raspuns la intrebarile noastre.
De ce omenirea sia creat instinctul de asi creea propriile intrebari si de as-i astepta propriile raspunsuri asta e o alta tema pe care va propmit ca o voi discuta cu alta ocazie, acum ceea ce ma roade pe mine e faptul ca oricat teai stradui sa faci ce ati doresti mereu ce ati doresti e ca un ocean  departe si cu toate astea inotam spre visurile noastre indiferent daca stim sa notam sau daca avem constiinta ca vreodata vom ajunge la mal .
 Ajuns sau nu la mal oricum simnti ca tot nu e ceea ce vrei si at-i creeezi un nou ocean de idealuri si inoti ,inoti mereu cu nesiguranta ca vei razbandi furtunilor,tornadelor sau altor bariere in dumul tau spre visul ideal si ajungi sa mori pana la urma ca un sbmarin inecat in propriile idealuri si in ripriile oceane invaluite in sperante.
Am blacarit cam mult mai sus ,stiu uneori vb cam mult dar de multe ori tac fara voie ..ideea e ca vreau sa trecem peste cele spuse mai sus si sa va intreb daca vreodata vati gandit : de ce doare atat de mult o despartire ? 
 Astept raspunsurile voastre in comenturi sau direct pe pagina de facebook : CLIK AICI








                                                                                                                            @Adrian Diamescu         

Chiar daca

Chiar daca azi oftam stinger
ca ne-a-mpartit furtuna,
dar tot vom fi odata-n cer.
Si-acolo vom fi una!

Chiar dacă vântu-a vrut în zbor
în turme să ne-mpartă,
dar tot o cale, tot un dor
şi tot un Duh ne poartă.

Chiar dacă azi pe orice plai
sunt oi împrăştiate,
dar tot un staul sus în Rai
şi un Păstor au toate.

Chiar dacă n-am păstrat măcar
un singur dulce nume,
dar tot o jerfă, tot un har
ne-a smuls pe toţi din lume.

Chiar dacă azi oftăm stingher
că ne-a-mpărţit furtuna,
dar tot vom fi odată-n cer.
Şi-acolo vom fi una!







                                                                                                                                                            @Adrian Diamescu

Sa pot....

                                                                                       Sa pot....

Sa pot sa te privesc mai mult in ochi,
Sa-mi te-atrag in suflet,
Si sa-ti parcurg in taine vechi,
Al gindurilor umbre.

Sa pot sa nu fiu de gasit,
Atunci cind ceri sa fiu,
Din gindul meu cel tainuit,
Pribeag si tot sihastru.

Sa pot sa te culeg in stropi,
De dor si de iubire,
Si sa n-astept nici cind sa-ngropi,
O dulce amintire.

Atit sa pot, nimic mai mult,
Dar nu vreau sa-mi para,
Ca-ncep sa uit a cel tumult,
                                                                                    Ce parca-ncepe iara.




                                                                                                   @Adrian Diamescu

Nimic...

Incă odata plin de vise spulberate ..
Singur , gânduri ce zboară departe,
Nesigur , trist , rătăcit ,
Înşelat , trădat , zăpăcit ..


Sătul de tot ce am în jur
Oameni mai pierduţi decat mine
Mai mult nu pot să'ndur
Totul este distrus de lăcomie


Nimic de pierdut ..
Nimic de câştigat ..
Nimic de făcut ..
E ca şi cum aş fi plecat ..

Stra-bunica mea

Prin ochii tai bunica ca mea
A curs lin si viata me
Prin ochi tai bunica mea
A trecut pruncia mea

Te simt acum bunica mea
Te cred acum bunica mea
Ai fost zeu in viata mea
Te simnt acum bunica mea
Si ador iubirea ta

Mereu ai fost in viata mea
                                                                    Cu ochii tai vechezi la ea
                                                                    Te iubesc bunica mea
Acum plang bunica mea
Sa nu pleci din viata mea
Nu pleca bunica mea
Te vreau mereu in veata mea
Te iubesc bunica mea






                                                                                                   @Diamescu Adrian

Asteptarera

Asteptarea-i o povara
Ce o porti prin ani mereu,
Tot sperand din nori s-apara
Dupa ploaie-un curcubeu.

Asteptarea-i gara-n care Iti trec anii rand pe rand,
Tot privind in departare
S-auzi trenul fluierand –

Impegatul bate-n furca
Si anunta-n megafon.
Vine trenul, altii urca,
Tu ramai tot pe peron.

Si iti spui cu resemnare:
“Trenu-acesta l-am pierdut”
Mergi in sala de-asteptare
Si o iei de la-nceput.

Asteptarea e amara
Cand ti-e dorul ne-nplinit;
Dar e foarte necesara
Sufletului mantuit.

E un jug ce-n tinerete
L-ai purtat si-l porti si azi.
Si purtandu-l cu blandete
Tu inveti sa taci, sa rabzi.

Asteptarea, pentru cine
Duce-un trai nelegiuit,
Nu va fi decat rusine,
Caci nadejdea i-a pierit.

Asteptarea-n curatie
Pentru omul credincios,
Va fi numai bucurie
Si aduce doar folos.

Asteptare, asteptare!
Scoala greu de absolvit,
Tu dai binecuvantare
Totdeauna, la sfarsit!


 Motto: "Asteptarea celor neprihaniti nu va fi decat bucurie, dar nadejdea celor rai va pieri"

                                                                                                                       @Diamescu Adrian

singur ma simnt cu viata mea
mereu visand la ea
preum un slot de paie fine

firav copil de tata-n fiu
am vrut

Cântec de ploaie

Cântec de ploaie Suspină cântul trist al surei ploi,
Ș-același glas au miile-i de strune,
Aștepți zadarnic ca să se-mpreune,
La cântu-i, mlădieri de glasuri noi.
În veci același cânt din coarde moi
Care se frâng pe geamul cel subțire,
Același tors, în veci, din mii de fire
Pe fusurile arborilor grei…
Și stropii mulți ai nesfârșitei ploi
Spun tainic geamurilor sclipitoare :
„O, voi ce străluciți ca apa !
Oare De ce nu picurați mărunt ca noi ?”
Și-n veci fără răspuns e cântul frânt
Ce parcă-o să suspine-ntotdeauna !
Și iar aștepți când se mlădie struna
Un cântec nou… Și-i tot același cânt.













                                                                                              @ Diamescu Adrian

Ce ți-am făcut ?

Ce ți-am făcut când te-am iubit și-n brațele promise,

mi te-am jurat să te urmez și-n gânduri indecise?

Ce ți-am făcut când îți șopteam ca inima-ți să tacă,

c-am s-o iubesc și-ți repetam, că n-are să îmi treacă?

Ce ți-am făcut când tu-mi erai din muzică refrenul,

cântat de îngeri și de zei, surzind întreg edenul?

Ce ți-am făcut când buza-ți caldă cerșea o alta buză;

când eu iertam și gândul meu cerșea o alta scuză?






Ce ți-am făcut când te ceream sub soare de soție,
și îți prindeam voaluri de nori și-n păru-ți iasomie?
Ce ți-am făcut atât de rău, de nu vrei să-mi vorbești?
Dar nu-mi vorbi de-acum, te rog, vorbind mă irosești!












                                                                                                    @ Diamescu Adrian

Praf de nori
In strop de zgura
Hai inca o tura
In lumea nebuna
Defriseasa ura
Planteaza speranta

Trec pe strada mea

O viata fara ubre e o umbra fara viata

Vorbesc cu sufletu-mi pustiu ca o trestie in vant e al meu gand
Alung in nemurire o lacrima pustie, lipesc pe al meu suflet un dor si-o bucuie
Adunati tu tinere vointa..creaza tu credinta ...credinta ca va fi bine
Bine va fi doar cu iubire...iubeste tinere iubeste ....
Fa tu tinere iubire strapungerand in gand un univers plapand spre cercuri mici rotunde o lume fara umbre
Ca ce e viata-n lume, ca ce e lumea-n viata ,o viata fara ubre e o umbra fara viata



@ Diamescu Adrian

Rest De Dor...

Cu un ochi rad cu altul plang
Plang doar pe jumatate doar de dorul tau
Rad pe jumatate doar pentru zambetul tau
Adun si strang in sufletul meu doar zambetul tau
Iubesc doar glasul tau
Ma alina doar vocea ta
Traesc in ochii tai visand cu ei
Afrodisiac de suflet trist sunt ochii tai
Ingeri sarut-and sclipesc in ei
Sarutul tau basm de smerald
Caldura ta imbratisari de ingeri
Privind in suflet totul esiti tu
 Si tu doar tu esti totul




@Diamescu Adrian

Eu scriu mereu....

Eu scriu mereu......mereu de dor
Eu scriu mereu .... fara sa vre-u
Eu scriu dar stii ce scriu...

Eu scriu ce simt prin asfintit
Eu scriu ce simnti prin rasarit
Eu scriu dar stii ce scriu...

Eu scriu visand  si nu iubind
Iubesc visand dar nu scriind
Ce scriu visand e doar un gand
Ce scriu iubind e doar un vant

Eu scriu ce simnt ..eu scriu visand..eu scriu de dor ..eu scriu sa mor



@ Diamescu Adrian

Traiesc pe lume si nustiu ce caut. Merg mereu pe stazi tot mereu pe aceliasi strazi..Buimac de somn colind spre lume sa simnt un puls de amintie.Caut sapand in amintiri doar versuri si amintiri pline de bucuri..Patina timpului sapand in chipul meu nu poate sterge si chipul tau..