Ce ți-am făcut când te-am iubit și-n brațele promise,
mi te-am jurat să te urmez și-n gânduri indecise?
Ce ți-am făcut când îți șopteam ca inima-ți să tacă,
c-am s-o iubesc și-ți repetam, că n-are să îmi treacă?
Ce ți-am făcut când tu-mi erai din muzică refrenul,
cântat de îngeri și de zei, surzind întreg edenul?
Ce ți-am făcut când buza-ți caldă cerșea o alta buză;
când eu iertam și gândul meu cerșea o alta scuză?
Ce ți-am făcut când te ceream sub soare de soție,
și îți prindeam voaluri de nori și-n păru-ți iasomie?
Ce ți-am făcut atât de rău, de nu vrei să-mi vorbești?
Dar nu-mi vorbi de-acum, te rog, vorbind mă irosești!
@ Diamescu Adrian
Bravo, felicitari... pentru intregul proiect. Per total e minunat.
RăspundețiȘtergeremultumesc
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereminunata poezie....
RăspundețiȘtergere