Sunt singur nimic de spus .Viata mea se imparte acum in mai multe directi , fie ca aleg un drum sau altul orice directie pare nesigura .
    Pasescc oricum zi de zi pe teritori necunoscute si ma intreb uneori daca tot ceea ce fac  e mereu ce am-i doresc si daca ceea ce realizez e mereu ceea ce am-i trebuie de ceea ma intreb uneori "cam ce ne trebuie defapt?"
.La aceasta intrebare sincer pot veni multe raspunsuri unele mai convingatoare ca altele dar sincer vorbind cu toate astea nici un raspuns nu se plieste si nu se aseaza corect pe sufletul si nevoile noaste de aceea trebuie mereu sa ne creem propriul raspuns la intrebarile noastre.
De ce omenirea sia creat instinctul de asi creea propriile intrebari si de as-i astepta propriile raspunsuri asta e o alta tema pe care va propmit ca o voi discuta cu alta ocazie, acum ceea ce ma roade pe mine e faptul ca oricat teai stradui sa faci ce ati doresti mereu ce ati doresti e ca un ocean  departe si cu toate astea inotam spre visurile noastre indiferent daca stim sa notam sau daca avem constiinta ca vreodata vom ajunge la mal .
 Ajuns sau nu la mal oricum simnti ca tot nu e ceea ce vrei si at-i creeezi un nou ocean de idealuri si inoti ,inoti mereu cu nesiguranta ca vei razbandi furtunilor,tornadelor sau altor bariere in dumul tau spre visul ideal si ajungi sa mori pana la urma ca un sbmarin inecat in propriile idealuri si in ripriile oceane invaluite in sperante.
Am blacarit cam mult mai sus ,stiu uneori vb cam mult dar de multe ori tac fara voie ..ideea e ca vreau sa trecem peste cele spuse mai sus si sa va intreb daca vreodata vati gandit : de ce doare atat de mult o despartire ? 
 Astept raspunsurile voastre in comenturi sau direct pe pagina de facebook : CLIK AICI








                                                                                                                            @Adrian Diamescu