Sa pot....

                                                                                       Sa pot....

Sa pot sa te privesc mai mult in ochi,
Sa-mi te-atrag in suflet,
Si sa-ti parcurg in taine vechi,
Al gindurilor umbre.

Sa pot sa nu fiu de gasit,
Atunci cind ceri sa fiu,
Din gindul meu cel tainuit,
Pribeag si tot sihastru.

Sa pot sa te culeg in stropi,
De dor si de iubire,
Si sa n-astept nici cind sa-ngropi,
O dulce amintire.

Atit sa pot, nimic mai mult,
Dar nu vreau sa-mi para,
Ca-ncep sa uit a cel tumult,
                                                                                    Ce parca-ncepe iara.




                                                                                                   @Adrian Diamescu

Nimic...

Incă odata plin de vise spulberate ..
Singur , gânduri ce zboară departe,
Nesigur , trist , rătăcit ,
Înşelat , trădat , zăpăcit ..


Sătul de tot ce am în jur
Oameni mai pierduţi decat mine
Mai mult nu pot să'ndur
Totul este distrus de lăcomie


Nimic de pierdut ..
Nimic de câştigat ..
Nimic de făcut ..
E ca şi cum aş fi plecat ..

Stra-bunica mea

Prin ochii tai bunica ca mea
A curs lin si viata me
Prin ochi tai bunica mea
A trecut pruncia mea

Te simt acum bunica mea
Te cred acum bunica mea
Ai fost zeu in viata mea
Te simnt acum bunica mea
Si ador iubirea ta

Mereu ai fost in viata mea
                                                                    Cu ochii tai vechezi la ea
                                                                    Te iubesc bunica mea
Acum plang bunica mea
Sa nu pleci din viata mea
Nu pleca bunica mea
Te vreau mereu in veata mea
Te iubesc bunica mea






                                                                                                   @Diamescu Adrian

Asteptarera

Asteptarea-i o povara
Ce o porti prin ani mereu,
Tot sperand din nori s-apara
Dupa ploaie-un curcubeu.

Asteptarea-i gara-n care Iti trec anii rand pe rand,
Tot privind in departare
S-auzi trenul fluierand –

Impegatul bate-n furca
Si anunta-n megafon.
Vine trenul, altii urca,
Tu ramai tot pe peron.

Si iti spui cu resemnare:
“Trenu-acesta l-am pierdut”
Mergi in sala de-asteptare
Si o iei de la-nceput.

Asteptarea e amara
Cand ti-e dorul ne-nplinit;
Dar e foarte necesara
Sufletului mantuit.

E un jug ce-n tinerete
L-ai purtat si-l porti si azi.
Si purtandu-l cu blandete
Tu inveti sa taci, sa rabzi.

Asteptarea, pentru cine
Duce-un trai nelegiuit,
Nu va fi decat rusine,
Caci nadejdea i-a pierit.

Asteptarea-n curatie
Pentru omul credincios,
Va fi numai bucurie
Si aduce doar folos.

Asteptare, asteptare!
Scoala greu de absolvit,
Tu dai binecuvantare
Totdeauna, la sfarsit!


 Motto: "Asteptarea celor neprihaniti nu va fi decat bucurie, dar nadejdea celor rai va pieri"

                                                                                                                       @Diamescu Adrian

singur ma simnt cu viata mea
mereu visand la ea
preum un slot de paie fine

firav copil de tata-n fiu
am vrut

Cântec de ploaie

Cântec de ploaie Suspină cântul trist al surei ploi,
Ș-același glas au miile-i de strune,
Aștepți zadarnic ca să se-mpreune,
La cântu-i, mlădieri de glasuri noi.
În veci același cânt din coarde moi
Care se frâng pe geamul cel subțire,
Același tors, în veci, din mii de fire
Pe fusurile arborilor grei…
Și stropii mulți ai nesfârșitei ploi
Spun tainic geamurilor sclipitoare :
„O, voi ce străluciți ca apa !
Oare De ce nu picurați mărunt ca noi ?”
Și-n veci fără răspuns e cântul frânt
Ce parcă-o să suspine-ntotdeauna !
Și iar aștepți când se mlădie struna
Un cântec nou… Și-i tot același cânt.













                                                                                              @ Diamescu Adrian