ALBASTRA IUBIRE

Inima albastra , ce inclestezi iubire
Sa nu cedezi iubirea intr-o alba despartire
Nori plumburi trec prin venin
Ploi de lacrimi curg din senin

Poate-ai sa vi ,poate-ai sa pleci
Oricum le legi intr-o iubire
Inima albastra nu vreau despartire
     Toate vin,toate vin

Inama albastra cu singe plumburiu
Sub tulburea gandire ,toate vin
Un gand nu vrea sa plece
E gandul de iubire ,e inima albastra
Ce nu vrea agonie
Din gandul meu ca o nepasta
Nu veau acum sa cred in inima albasta
Sa mor as-i vrea acum sa mor
Tradat de fericire asa cum n-am facut amor
DE O ALBASTRA IUBIRE
Toate vin , toate vin






                                                                                                                           @ Adrian Diamescu

Ochii verzi

Iubeste ochii verzi
Si mangaie-i cand vezi
Ca-s luminosi ca luna.
Admira ochii verzi
Si spune-le povesti
Cand te privesc cu dor.
Nu crede ochii verzi
Cand licariri de foc
Si negru far`noroc
Se joaca`n ei.
Cand lacrimi reci ca marea
Aluneca din verde
Saruta-i bland pe pleoape
Si ploaia se va pierde.
Dar fugi cand vezi ca ochii
Mai verzi decat smaraldul
Te-ngheata din privire,
Iti zguduie suflarea.
Caci ochii verzi sunt blanzi,sunt buni si credinciosi
Dar nu-i trada nicicum,
...devin alunecosi
.





                                                                                                 @ Adrian Diamescu

Cantec de ploaie

Ploaia aluneca pe acoperise
Ploaia a-mi spune gaduri stelare
Ploaia a-mi aluneca in balti de amintiri
Ploaia se scurge in stropi marunti de amintiri

Ploaia a-mi suna a stropii de stele
Voi face o prelata a linisti mele
Chiar de se intuneca ,chiar daca ma doare
Mai am in mana o ploaie amara

Ploaia a-mi spune ,ma striga odaia
Si strig o data si ploi de stele
Fac o prelata linisti mele
Ploaia aduce, mii de stele

Ploaia strapunge inimi stinghere
Apa adanca a inimile mele
Tulburatoare ploaie cu vise piezise

Despart o zare ,o zare de alta
Pe acoperise o ploaie amara
Derpart spre zare gandurile mele
Si strig o data si ploi de stele





                                                                                                                             @Adrian Diamescu

Sunt singur nimic de spus .Viata mea se imparte acum in mai multe directi , fie ca aleg un drum sau altul orice directie pare nesigura .
    Pasescc oricum zi de zi pe teritori necunoscute si ma intreb uneori daca tot ceea ce fac  e mereu ce am-i doresc si daca ceea ce realizez e mereu ceea ce am-i trebuie de ceea ma intreb uneori "cam ce ne trebuie defapt?"
.La aceasta intrebare sincer pot veni multe raspunsuri unele mai convingatoare ca altele dar sincer vorbind cu toate astea nici un raspuns nu se plieste si nu se aseaza corect pe sufletul si nevoile noaste de aceea trebuie mereu sa ne creem propriul raspuns la intrebarile noastre.
De ce omenirea sia creat instinctul de asi creea propriile intrebari si de as-i astepta propriile raspunsuri asta e o alta tema pe care va propmit ca o voi discuta cu alta ocazie, acum ceea ce ma roade pe mine e faptul ca oricat teai stradui sa faci ce ati doresti mereu ce ati doresti e ca un ocean  departe si cu toate astea inotam spre visurile noastre indiferent daca stim sa notam sau daca avem constiinta ca vreodata vom ajunge la mal .
 Ajuns sau nu la mal oricum simnti ca tot nu e ceea ce vrei si at-i creeezi un nou ocean de idealuri si inoti ,inoti mereu cu nesiguranta ca vei razbandi furtunilor,tornadelor sau altor bariere in dumul tau spre visul ideal si ajungi sa mori pana la urma ca un sbmarin inecat in propriile idealuri si in ripriile oceane invaluite in sperante.
Am blacarit cam mult mai sus ,stiu uneori vb cam mult dar de multe ori tac fara voie ..ideea e ca vreau sa trecem peste cele spuse mai sus si sa va intreb daca vreodata vati gandit : de ce doare atat de mult o despartire ? 
 Astept raspunsurile voastre in comenturi sau direct pe pagina de facebook : CLIK AICI








                                                                                                                            @Adrian Diamescu         

Chiar daca

Chiar daca azi oftam stinger
ca ne-a-mpartit furtuna,
dar tot vom fi odata-n cer.
Si-acolo vom fi una!

Chiar dacă vântu-a vrut în zbor
în turme să ne-mpartă,
dar tot o cale, tot un dor
şi tot un Duh ne poartă.

Chiar dacă azi pe orice plai
sunt oi împrăştiate,
dar tot un staul sus în Rai
şi un Păstor au toate.

Chiar dacă n-am păstrat măcar
un singur dulce nume,
dar tot o jerfă, tot un har
ne-a smuls pe toţi din lume.

Chiar dacă azi oftăm stingher
că ne-a-mpărţit furtuna,
dar tot vom fi odată-n cer.
Şi-acolo vom fi una!







                                                                                                                                                            @Adrian Diamescu

Sa pot....

                                                                                       Sa pot....

Sa pot sa te privesc mai mult in ochi,
Sa-mi te-atrag in suflet,
Si sa-ti parcurg in taine vechi,
Al gindurilor umbre.

Sa pot sa nu fiu de gasit,
Atunci cind ceri sa fiu,
Din gindul meu cel tainuit,
Pribeag si tot sihastru.

Sa pot sa te culeg in stropi,
De dor si de iubire,
Si sa n-astept nici cind sa-ngropi,
O dulce amintire.

Atit sa pot, nimic mai mult,
Dar nu vreau sa-mi para,
Ca-ncep sa uit a cel tumult,
                                                                                    Ce parca-ncepe iara.




                                                                                                   @Adrian Diamescu

Nimic...

Incă odata plin de vise spulberate ..
Singur , gânduri ce zboară departe,
Nesigur , trist , rătăcit ,
Înşelat , trădat , zăpăcit ..


Sătul de tot ce am în jur
Oameni mai pierduţi decat mine
Mai mult nu pot să'ndur
Totul este distrus de lăcomie


Nimic de pierdut ..
Nimic de câştigat ..
Nimic de făcut ..
E ca şi cum aş fi plecat ..