Sunt singur nimic de spus .Viata mea se imparte acum in mai multe directi , fie ca aleg un drum sau altul orice directie pare nesigura .
    Pasescc oricum zi de zi pe teritori necunoscute si ma intreb uneori daca tot ceea ce fac  e mereu ce am-i doresc si daca ceea ce realizez e mereu ceea ce am-i trebuie de ceea ma intreb uneori "cam ce ne trebuie defapt?"
.La aceasta intrebare sincer pot veni multe raspunsuri unele mai convingatoare ca altele dar sincer vorbind cu toate astea nici un raspuns nu se plieste si nu se aseaza corect pe sufletul si nevoile noaste de aceea trebuie mereu sa ne creem propriul raspuns la intrebarile noastre.
De ce omenirea sia creat instinctul de asi creea propriile intrebari si de as-i astepta propriile raspunsuri asta e o alta tema pe care va propmit ca o voi discuta cu alta ocazie, acum ceea ce ma roade pe mine e faptul ca oricat teai stradui sa faci ce ati doresti mereu ce ati doresti e ca un ocean  departe si cu toate astea inotam spre visurile noastre indiferent daca stim sa notam sau daca avem constiinta ca vreodata vom ajunge la mal .
 Ajuns sau nu la mal oricum simnti ca tot nu e ceea ce vrei si at-i creeezi un nou ocean de idealuri si inoti ,inoti mereu cu nesiguranta ca vei razbandi furtunilor,tornadelor sau altor bariere in dumul tau spre visul ideal si ajungi sa mori pana la urma ca un sbmarin inecat in propriile idealuri si in ripriile oceane invaluite in sperante.
Am blacarit cam mult mai sus ,stiu uneori vb cam mult dar de multe ori tac fara voie ..ideea e ca vreau sa trecem peste cele spuse mai sus si sa va intreb daca vreodata vati gandit : de ce doare atat de mult o despartire ? 
 Astept raspunsurile voastre in comenturi sau direct pe pagina de facebook : CLIK AICI








                                                                                                                            @Adrian Diamescu         

Chiar daca

Chiar daca azi oftam stinger
ca ne-a-mpartit furtuna,
dar tot vom fi odata-n cer.
Si-acolo vom fi una!

Chiar dacă vântu-a vrut în zbor
în turme să ne-mpartă,
dar tot o cale, tot un dor
şi tot un Duh ne poartă.

Chiar dacă azi pe orice plai
sunt oi împrăştiate,
dar tot un staul sus în Rai
şi un Păstor au toate.

Chiar dacă n-am păstrat măcar
un singur dulce nume,
dar tot o jerfă, tot un har
ne-a smuls pe toţi din lume.

Chiar dacă azi oftăm stingher
că ne-a-mpărţit furtuna,
dar tot vom fi odată-n cer.
Şi-acolo vom fi una!







                                                                                                                                                            @Adrian Diamescu

Sa pot....

                                                                                       Sa pot....

Sa pot sa te privesc mai mult in ochi,
Sa-mi te-atrag in suflet,
Si sa-ti parcurg in taine vechi,
Al gindurilor umbre.

Sa pot sa nu fiu de gasit,
Atunci cind ceri sa fiu,
Din gindul meu cel tainuit,
Pribeag si tot sihastru.

Sa pot sa te culeg in stropi,
De dor si de iubire,
Si sa n-astept nici cind sa-ngropi,
O dulce amintire.

Atit sa pot, nimic mai mult,
Dar nu vreau sa-mi para,
Ca-ncep sa uit a cel tumult,
                                                                                    Ce parca-ncepe iara.




                                                                                                   @Adrian Diamescu